Decizia ÎCCJ nr. 68/2020 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. A. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza din Iași“ - Facultatea de Drept Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept În această privință s-a precizat că o parte a colectivului de drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a considerat că sesizarea formulată de către Tribunalul București - Secția I penală este inadmisibilă întrucât nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a legăturii dintre chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea fondului cauzei. S-a avut în vedere că petentul a înțeles să formuleze o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile care permit redeschiderea procedurilor penale atunci când condamnarea s-a bazat pe un text declarat neconstituțional, în cadrul unei proceduri judiciare din faza de executare a hotărârilor penale. Prin punctul de vedere comunicat s-a arătat că hotărârea pronunțată în contestația la executare, formulată în temeiul art. 595 din Codul de procedură penală, nu ar avea autoritate de lucru judecat, putând fi formulate noi cereri în ipoteza în care ar interveni aspecte noi care să fie considerate temeiuri pentru o nouă contestație la executare. Obiectul de judecată al ambelor proceduri - revizuirea prevăzută de art. 452 și următoarele din Codul de procedură penală, precum și înlăturarea sau modificarea pedepsei prevăzute de art. 595 din Codul de procedură penală - este același, respectiv redeschiderea judecării cauzei în situația îndeplinirii condițiilor legale. Astfel, folosirea instrumentelor procesuale în redeschiderea altor instrumente procesuale, cu atât mai mult când acestea nu au autoritate de lucru judecat, s-a considerat că nu întrunește condiția prevăzută la art. 475 din Codul de procedură penală constând în „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective“. S-a indicat că cealaltă parte a colectivului de drept penal din cadrul Facultății de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași a considerat că sesizarea formulată de către Tribunalul București - Secția I penală este admisibilă, întrucât chestiunea de drept invocată are influență directă asupra soluționării pe fond a cauzei în materialitatea ei - interpretarea oferită de Înalta Curte de Casație și Justiție influențând în mod direct admisibilitatea unei astfel de cereri de revizuire. Cu privire la întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept S-a notat că, potrivit art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, o cerere de revizuire poate fi formulată doar în legătură cu o hotărâre definitivă care soluționează fondul cauzei - cu privire la acțiunea penală sau cu privire la acțiunea civilă. De asemenea, a fost subliniat că, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008), s-a reținut că revizuirea este inadmisibilă în cazul soluționării plângerilor formulate împotriva ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, pe motiv că soluțiile pronunțate în această procedură nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din vechiul Cod de procedură penală, respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, iar aplicabilitatea acestor considerente și cu privire la interpretarea revizuirii conform dispozițiilor Codului de procedură penală actual a fost recunoscută de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 7 din 17 aprilie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2015). Prin punctul de vedere transmis s-a comunicat că mutandis mutatis nici în procedura contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu se analizează și nu se pronunță o soluție cu privire la latura penală sau la latura civilă. Referitor la procedura în materia executării hotărârilor penale, inclusiv prin solicitarea de a constata intervenirea dezincriminării faptei pentru care petentul a fost condamnat definitiv, s-a arătat că presupune aspecte de ordin tehnic, iar nu o analiză a fondului raportului juridic penal de conflict. A fost evidențiat că în doctrină s-a reținut posibilitatea de a formula o nouă contestație la executare pentru aplicarea legii penale mai favorabile, în situațiile în care după respingerea unei cereri similare a fost pronunțată o decizie a Curții Constituționale care ar putea fi considerată un motiv sau o împrejurare nouă pentru formularea unei contestații la executare. Prin urmare, contestatorul condamnat ar avea posibilitatea formulării unei noi contestații la executare în temeiul art. 595 raportat la art. 597 și următoarele din Codul de procedură penală, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 651 din 25 octombrie 2018 a Curții Constituționale, aceasta constituind o împrejurare nouă care să excludă aplicabilitatea art. 599 alin. (4) din Codul de procedură penală. Concluzionând, referitor la întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a susținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu poate fi îndreptată și împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluționează fondul acțiunii penale. ... B. Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept Verificând sesizarea, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, s-a opinat că acestea sunt îndeplinite cumulativ. Cu privire la fondul sesizării, prin punctul de vedere comunicat s-a arătat că Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 a Curții Constituționale, pronunțată în Dosarul nr. 121D/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, este aplicabilă și în situația petentului condamnat, întrucât acesta a invocat excepția de neconstituționalitate în propria cauză penală, anterior pronunțării deciziei Curții Constituționale. S-a notat că, în afară de această instituție de drept procesual penal, care reglementează cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, petentul nu mai are la dispoziție o altă cale de atac pentru a remedia ceea ce Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional. Revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale nu se mai fundamentează pe o eroare de fapt în rezolvarea inițială a fondului, ci pe o violare continuă a efectelor definitive și obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză, a fost declarată neconstituționalitatea prevederii legale pe care hotărârea s-a întemeiat. Conform art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Ca urmare a specificului căii de atac a revizuirii, dar și ținând cont de formularea utilizată de către legiuitor, s-a arătat că atât practica judiciară, cât și doctrina în materie au apreciat că referirea la latura penală semnifică acele cauze care tranșează fondul cauzei penale, deci rezolvă acuzația în materie penală. De aceea, ipoteza clasică în care o astfel de cale de atac devine admisibilă este aceea în care se atacă o hotărâre rămasă definitivă ca urmare a soluționării pe fond a unei acuzații în materie penală, de exemplu, situația în care instanța a fost învestită cu un rechizitoriu ori cu un acord de recunoaștere a vinovăției. Cu toate acestea, s-a subliniat prin punctul de vedere transmis, diferitele ipoteze din practica judiciară pot contura și alte situații în care calea de atac a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, pot fi privite ca fiind admisibile, fără însă a încălca regula potrivit căreia revizuirea trebuie să se refere la latura penală a cauzei. S-a remarcat că, în speța de la care a pornit prezenta sesizare, persoana condamnată nu are alt remediu procesual decât acela de a recurge la calea extraordinară de atac a revizuirii în vederea reparării unei încălcări care continuă să se producă drept urmare a declarării unei dispoziții legale ca fiind neconstituțională de către Curtea Constituțională, dispoziție legală aplicabilă în cauza în care acesta a fost condamnat anterior. Or, atâta vreme cât Curtea Constituțională a arătat că soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei ori a măsurii educative, este neconstituțională, petentul condamnat trebuie să aibă un remediu efectiv de a reforma hotărârea pronunțată în procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală. Totodată, s-a observat că este îndeplinită fără niciun dubiu condiția ca revizuirea să vizeze latura penală a cauzei, întrucât procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală nu realizează altceva decât o reglare a laturii penale în acord cu exigențele constituționale, prevăzute de Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei pronunțate. Astfel, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru ducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal. În consecință, această procedură, în care inițial a fost respinsă cererea prin raportare la art. 4 din Codul penal, vizează latura penală a cauzei, având în vedere că se urmărește a fi înlăturată o infracțiune reținută anterior de instanță. Prin formularea unei cereri de revizuire se urmărește îndreptarea unor erori judiciare legate de fondul cauzei, de corecta soluționare a acestuia (errores in judicando). De aceea, prin revizuire pot fi atacate doar acele hotărâri care rezolvă fondul cauzei și care conțin erori descoperite ulterior momentului în care respectivele hotărâri au rămas definitive. Totodată, referitor la faptul că revizuirea poate fi formulată și împotriva hotărârilor prin care nu este soluționat fondul cauzei, în cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală (constatarea neconstituționalității unui text) și art. 465 din Codul de procedură penală (revizuirea în cazul unei hotărâri CEDO), s-a făcut trimitere la Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, în cuprinsul căreia s-a arătat că sintagma pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul din cuprinsul dispozițiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut de pct. 11 din cuprinsul acestora. S-a evidențiat astfel că, deși decizia are în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă, având în vedere similitudinea de reglementare, unii autori au apreciat că aceasta se aplică și în materie procesual penală. Raționamentul a fost apreciat corect, cu atât mai mult cu cât situația care a dat naștere sesizării vizează revizuirea pe latura penală a unei cauze (fondul acțiunii penale), întrucât are în vedere înlăturarea unei fapte dezincriminate, ca urmare a deciziei Curții Constituționale. Or, procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală nu realizează altceva decât o judecată ulterioară care vizează strict verificarea condițiilor de existență sau nu a incriminării care a stat la baza condamnării anterioare, iar în funcție de rezultatul acestei verificări latura penală a cauzei va suferi sau nu modificări după cum fapta de abuz în serviciu urmează sau nu să fie înlăturată. Prin urmare, s-a considerat că logica dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este de a înlătura consecințele negative ale unui text declarat ca fiind neconstituțional și care a fost aplicabil în cauza în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, fiind permisă recurgerea la calea extraordinară de atac a revizuirii. A fost specificat că, deși procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală nu este o veritabilă procedură prin care se soluționează fondul acțiunii penale, aceasta influențează latura penală a procesului penal, tocmai prin prisma stabilirii incriminării sau dezincriminării unei fapte. Totodată, s-a făcut precizarea că, atâta vreme cât Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate cu privire la un text legal care influențează direct fondul cauzei (în speța de față fiind vorba chiar de un element de tipicitate al faptei penale), petentului condamnat trebuie să îi fie recunoscut dreptul de a invoca acest fapt în calea extraordinară de atac a revizuirii. În concluzie, s-a considerat că, în interpretarea dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi îndreptată și împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluționează fondul acțiunii penale. ... ...