Decizia ÎCCJ nr. 69/2020 (HP)Punctul VII
Punctul VII
VII. Opinia specialiștilor consultați
În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialiști recunoscuți cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.
Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept, Centrul de cercetări în științe penale a dat curs solicitării, apreciind că sesizarea Tribunalului Brăila - Secția penală se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât chestiunea de drept poate fi tranșată ca urmare a consultării textelor legale incidente în cauză, al căror conținut este clar, nefiind susceptibil de interpretări diferite.
A fost înaintat un punct de vedere și pe fondul sesizării, opinându-se în sensul că, în această situație, nu se poate considera că pedeapsa stabilită prin prima sentință penală a fost executată, câtă vreme nu s-a procedat la contopirea cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea concurentă (cea de-a treia sentință). Un argument solid îl constituie și Decizia nr. 14 din 12 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 17 iulie 2019, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Codul penal. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că atunci când o infracțiune este concurentă atât cu cea care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, cât și cu al doilea, aceasta se va contopi cu infracțiunea care face obiectul primului termen, considerentele deciziei păstrându-și aplicabilitatea și în cazul recidivei postexecutorii.
Antecedența penală a unui subiect de drept se cuvine a fi tratată în mod unitar. Astfel, se impune ca cea de-a treia pedeapsă să fie contopită cu pedeapsa și măsura educativă care au făcut obiectul primei sentințe, conform regulilor de la concurs și celor prevăzute de art. 129 din Codul penal, rezultând o pedeapsă care va reprezenta primul termen al recidivei postcondamnatorii. Ulterior, conform art. 43 alin. (1) din Codul penal, la această pedeapsă rezultantă se va adăuga pedeapsa aplicată prin a doua sentință.
S-a opinat că nu se poate aprecia că prima pedeapsă a fost executată câtă vreme, aplicând prin analogie Decizia nr. 14 din 12 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Codul penal, aceasta va fi cumulată juridic cu a treia pedeapsă, deci se majorează cuantumul ei.
Nu se poate susține nici că o astfel de interpretare încalcă previzibilitatea legii, câtă vreme făptuitorul este conștient de perseverența sa infracțională. La data la care prima sentință penală a rămas definitivă, acesta cunoștea că anterior mai săvârșise o infracțiune și, prin urmare, la săvârșirea infracțiunii care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii avea cunoștință de antecedența sa penală. ...
Sursa oficială ↗