Decizia CCR nr. 874/2015Paragraful 7

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal. În acest sens, arată că determinarea şi înlesnirea, ca modalităţi de realizare a proxenetismului, reprezintă, într-adevăr, forme de participaţie prin raportare la fapta de prostituţie. Totodată, în măsura în care autoratul este sancţionat ca infracţiune, formele de participaţie trebuie supuse art. 49 din Codul penal referitor la unitatea de sancţiune. În speţă, însă, avem o situaţie diferită, întrucât prostituţia nu mai este incriminată, ceea ce înseamnă că autoratul nu mai este prevăzut ca infracţiune. Legiuitorul a simţit însă nevoia să incrimineze proxenetismul - care înseamnă determinarea şi înlesnirea practicării prostituţiei, adică instigarea şi complicitatea - ca infracţiune autonomă, pentru raţiuni de politică penală, apreciind că alte valori sociale sunt prejudiciate. În aceste condiţii, critica autoarelor excepţiei referitoare la încălcarea principiului egalităţii de sancţiune, pe motiv că ar fi vorba de aceeaşi faptă la care participă atât autorul, cât şi cel care determină sau înlesneşte practicarea prostituţiei, este nefondată, întrucât aceste forme de participaţie au devenit, în noul Cod penal, infracţiuni autonome, cu reglementare distinctă. De asemenea, nu este vorba de lezarea aceloraşi valori sociale, cum era cazul în vechiul Cod penal, potrivit căruia atât prostituţia, cât şi proxenetismul erau infracţiuni care aduceau atingere unor relaţii privind convieţuirea socială. În momentul de faţă se consideră că libertatea sexuală a persoanei este o valoare de care aceasta poate, în anumite condiţii, să dispună, astfel că nu a mai fost incriminată fapta de prostituţie. Potrivit noului Cod penal, proxenetismul face parte din capitolul privind exploatarea persoanelor vulnerabile, fiind vorba, aşadar, de o altă valoare socială ocrotită prin incriminare. Prin urmare, avem o reglementare distinctă, autonomă, a formelor de participaţie în discuţie, iar valorile sociale puse în pericol sunt diferite în cazul prostituţiei, respectiv al proxenetismului, astfel încât nu se poate vorbi de situaţii juridice egale. În ceea ce priveşte reglementarea contravenţională, aceasta are în vedere o calificare alternativă, revenind practicii judiciare rolul de a stabili dacă într-o situaţie concretă este vorba de săvârşirea unei contravenţii sau a unei infracţiuni.