Decizia CCR nr. 874/2015Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 213 alin. (1) din Codul penal încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, întrucât introduc două paliere de tratament inegal pentru autorii faptei de proxenetism, în funcţie de forma de participaţie şi de locul săvârşirii faptei. Astfel, arată că, la 1 februarie 2014, prin intrarea în vigoare a noului Cod penal, infracţiunea de prostituţie, prevăzută de art. 328 din Codul penal din 1969, a fost scoasă din sfera ilicitului penal. Consideră că proxenetismul, în esenţa sa, reprezintă o formă de participaţie penală la săvârşirea faptei de prostituţie, fie în forma instigării ("determinarea" - art. 47 din Codul penal), fie sub forma complicităţii ("înlesnirea" - art. 48 din Codul penal), în condiţiile în care prostituţia nu mai constituie infracţiune. De altfel, întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul nu este nici măcar contravenţie, aşa cum reiese din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014. Constituie contravenţie doar fapta de atragere (racolare) de persoane, sub orice formă, săvârşită în locuri publice în vederea practicării prostituţiei, ceea ce înseamnă că sunt sancţionate contravenţional doar actele pregătitoare săvârşite în locuri publice în vederea practicării prostituţiei. Prin urmare, deşi persoana care practică prostituţia nu răspunde penal, instigatorul şi complicele răspund, fiind încălcat principiul egalităţii de sancţiune consacrat de art. 49 din Codul penal, care prevede aceeaşi sancţiune pentru toţi participanţii, cu atât mai mult cu cât, atât în cazul fostei infracţiuni de prostituţie, cât şi în cazul infracţiunii de proxenetism, valorile sociale ocrotite sunt aceleaşi, şi anume "bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă", aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, decizie pronunţată în recurs în interesul legii. Cu privire la cel de-al doilea palier de tratament inegal, autoarele excepţiei arată că proxenetismul săvârşit sub forma îndemnării sau a determinării unei persoane la oferirea de servicii sexuale contra cost în cazul expunerii acestei oferte în locuri publice este sancţionat contravenţional, ceea ce înseamnă că tratamentul sancţionator prevăzut pentru proxenetul care îndeamnă sau determină la atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în locuri publice în vederea practicării prostituţiei este, în mod surprinzător, mai puţin sever decât cel aplicabil proxenetului care îndeamnă sau determină la expunerea ofertei sexuale în spaţiul privat, deşi expunerea publică a unor astfel de practici ar trebui sancţionată mai sever decât cea produsă în spaţiul privat.