Decizia CCR nr. 527/2017Punctul 7

7. Judecătoria Sectorului 1 București opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată. Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii de proxenetism, instanța reține că, potrivit art. 213 alin. (1) din Codul penal, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism poate consta fie în acțiunea de a determina sau de a înlesni practicarea prostituției, fie în cea de a obține foloase patrimoniale de pe urma aplicării prostituției. Astfel, legiuitorul Codului penal actual, chiar dacă a dezincriminat practicarea prostituției, a înțeles să incrimineze, în continuare, în mod autonom, ca infracțiune, atât instigarea la prostituție, în modalitatea determinării la practicarea prostituției, cât și complicitatea la prostituție, în modalitatea înlesnirii practicării prostituției. De asemenea observă că legiuitorul a continuat să incrimineze și fapta de a obține foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției. Reține că, potrivit doctrinei, infracțiunea de proxenetism, în modalitatea înlesnirii prostituției, se poate realiza prin orice acțiune prin care se face mai ușor de practicat sau de continuat practicarea prostituției, prin crearea de condiții favorabile practicării prostituției. Totodată, având în vedere că infracțiunea de proxenetism, în modalitatea înlesnirii practicării prostituției, constituie o infracțiune de complicitate la o faptă care, deși în trecut a fost incriminată, în prezent nu mai este prevăzută de legea penală, instanța de judecată face referire și la norma penală care reglementează instituția complicelui, respectiv art. 48 alin. (1) , potrivit căruia complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Întrucât complicitatea la prostituție constituie ea însăși o infracțiune, instanța consideră că, deși nu este obligatoriu ca prostituția să mai fie reglementată de legea penală, totuși, este necesar ca acțiunile de înlesnire a practicării prostituției să aibă capacitatea de a favoriza, în mod real, activitatea de prostituție și, totodată, să fie săvârșită cu intenție directă sau indirectă. În același sens reține instanța că și doctrina penală în materie a apreciat că de esența acțiunilor de înlesnire a practicării prostituției este existența unei legături obiective între aceste acțiuni și practicarea prostituției. În concluzie, instanța apreciază că infracțiunea de proxenetism, în modalitatea înlesnirii practicării prostituției, nu este lipsită de previzibilitate și, în consecință, nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, instanțelor judecătorești urmând să le revină, după analiza probatoriului, atribuția de a aprecia dacă, în concret, între acțiunile care constituie obiectul acuzării și practicarea prostituției există o legătură obiectivă și, ulterior, dacă se poate reține infracțiunea de proxenetism. Prin urmare, instanța consideră că cele învederate de autoarea excepției țin de interpretarea și aplicarea legii - raportat la situația de fapt care constituie obiectul acuzării, atribut al instanțelor judecătorești -, iar nu de previzibilitatea acesteia. ...