Decizia CCR nr. 814/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate reglementează o interdicţie absolută a concedierii salariaţilor cu funcţii eligibile într-un sindicat, indiferent de motivul concedierii, ceea ce constituie un privilegiu nejustificat al salariatului lider sindical faţă de ceilalţi salariaţi şi încalcă, astfel, art. 16 din Constituţie. Pe de altă parte, şi reprezentanţii salariaţilor au acelaşi rol, dar ei nu beneficiază de aceeaşi protecţie legală ca persoanele cu funcţii eligibile într-un sindicat, ceea ce constituie discriminare, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011. Mai mult, în Expunerea de motive a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii s-a menţionat că se doreşte eliminarea protecţiei absolute a liderilor sindicali. Arată că, în cazul desfiinţării postului şi când salariatul refuză alt post oferit, angajatorul este obligat să plătească salariatul care este şi lider sindical, fără ca acesta să presteze muncă, ceea ce afectează dreptul de proprietate al angajatorului, în acelaşi sens fiind şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.276 din 12 octombrie 2010. În final, arată că, în speţă, imediat ce s-a aflat despre desfiinţarea posturilor, salariaţii au intrat în concediu medical, timp în care au constituit un sindicat şi s-au ales în diferite funcţii de conducere, ceea ce pune angajatorul în imposibilitate de a-i concedia. Depune la dosar o copie a Expunerii de motive a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 383 din 23 martie 2011.