Decizia CCR nr. 814/2015Paragraful 7

4. Preşedintele întreabă pe reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dacă în practica instanţelor judecătoreşti referitoare la interpretarea art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii s-a reţinut că interdicţia concedierii se referă atât la motive care ţin de persoana angajatului, cât şi la motive care nu ţin de persoana acestuia. Răspunzând acestei întrebări, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că, printr-o singură decizie, Curtea de Apel Timişoara a constatat că protecţia oferită liderilor sindicali se referă doar la activitatea sindicală şi, interpretând coroborat textele din Codul muncii, a decis că, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, concedierea este admisibilă, decizie ce a generat practică neunitară. Curtea de Apel Bucureşti are jurisprudenţă constantă în sensul că interdicţia prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii se referă la toate motivele de concediere, atât la cele care ţin de persoana salariatului, cât şi la cele care nu ţin de persoana acestuia, cu excepţia concedierii pentru motive disciplinare. Mai mult, prin Decizia nr. 19/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată, deoarece există deja practică neunitară. Însă, în opinia judecătorilor-raportori, concedierea aplicabilă categoriei de salariaţi care deţin o funcţie eligibilă într-un organism sindical nu este posibilă, pe durata exercitării mandatului, nici pentru motive care ţin de îndeplinirea mandatului şi nici pentru alte motive, reglementate de lege (care ţin sau nu de persoana salariatului), cu excepţia concedierii pentru motive disciplinare în sensul art. 61 lit. a) din Codul muncii şi pentru motive care intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.