Decizia CCR nr. 733/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, deşi art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală conferă dreptul de a ataca în faţa judecătorului de cameră preliminară atât soluţiile de clasare, cât şi pe cele de renunţare la urmărirea penală, art. 341 din acelaşi cod se referă doar la soluţiile de clasare ale procurorului. Reiese că, potrivit art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, nu există posibilitatea de a ataca în faţa instanţei soluţiile procurorului de renunţare la urmărirea penală. Această opţiune a legiuitorului încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât este vorba de existenţa unei acuzaţii în materie penală, acuzaţie împotriva căreia partea nu are acces la o instanţă de judecată. De asemenea arată că o soluţie de admitere a unei astfel de excepţii de neconstituţionalitate a fost pronunţată de Curtea Constituţională încă din anul 1997, prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală din 1968 erau neconstituţionale, întrucât nu permiteau formularea unei plângeri împotriva soluţiilor procurorului decât în cadrul Ministerului Public, neexistând posibilitatea accesului la o instanţă judecătorească, astfel încât era încălcat art. 21 din Constituţie. Precizează că autoarea excepţiei a formulat, concomitent cu ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Întrucât este vorba, în mod evident, de o soluţie a legiuitorului care încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 21 din Constituţie, apreciază că se impune pronunţarea unei soluţii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Mai învederează că, în procedura de judecată a cererii de pronunţare a unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din 16 septembrie 2015, a amânat dosarul pentru 29 octombrie 2015, în vederea pronunţării unei decizii de către Curtea Constituţională. Totodată, solicită, în temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, extinderea obiectului excepţiei la dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, text care prevede posibilitatea atacării doar a soluţiei de clasare dispuse de procuror după punerea în mişcare a acţiunii penale. Pentru aceleaşi argumente, o soluţie de renunţare la urmărirea penală, dispusă după punerea în mişcare a acţiunii penale, trebuie să poată fi supusă cenzurii unei instanţe judecătoreşti. Reprezentantul Ministerului Public solicită Curţii să constate că art. 341 alin. (6) lit. c) şi alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale numai în măsura în care permit atacarea, la judecătorul de cameră preliminară, a soluţiilor procurorului de renunţare la urmărirea penală.