Decizia CCR nr. 718/2015Paragraful 18

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit doctrinei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, reglementată de Codul penal din 1969 ca măsură de individualizare a reacţiei penale, constă în suspendarea, pe o anumită durată denumită termen de încercare, a executării pedepsei aplicate, cu obligaţia pentru condamnat de a avea o comportare corectă în tot acest timp. Astfel, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului şi pe punerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia. Realizarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se reduce la instituirea ei, prin hotărârea instanţei de judecată, ci presupune desfăşurarea raportului juridic special creat prin dispunerea ei, raport în cadrul căruia condamnatul trebuie să aibă, pe toată durata termenului de încercare, comportamentul care condiţionează realizarea scopului măsurii. Prin hotărârea de suspendare, condamnatul este pus în situaţia de condamnat cu executarea pedepsei suspendată condiţionat şi pe toată durata termenului de încercare are obligaţia specială de a nu săvârşi din nou o infracţiune, sub sancţiunea executării integrale atât a pedepsei a cărei executare este suspendată, cât şi a pedepsei pentru noua infracţiune, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 83 din Codul penal din 1969. De asemenea, condamnatul beneficiar al suspendării este ţinut, potrivit art. 84 din Codul penal din 1969, să-şi îndeplinească obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, având în vedere că art. 81 alin. 5 din acelaşi cod prevede că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Caracterul condiţionat şi deci provizoriu al suspendării condiţionate a executării pedepsei durează cât termenul de încercare. La expirarea acestuia, situaţia se definitivează, în sensul că încetează obligaţia de a executa atât pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie şi eventualele pedepse complementare aplicate. Potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, dacă persoana condamnată nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 83 şi 84 din Codul penal din 1969, atunci condamnatul este reabilitat de drept, ceea ce înseamnă înlăturarea tuturor consecinţelor condamnării, nu numai a celor penale, dar şi a celor extrapenale, de unde reiese interesul condamnatului de a se îndrepta în cadrul suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectând obligaţiile speciale impuse de vechiul Cod penal, şi anume de a nu săvârşi din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi de a îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.