Decizia CCR nr. 719/2015Paragraful 15

11. Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la Decizia nr. 598 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (17) din Legea nr. 254/2013. Totodată, arată că prin neprezentarea în toate cazurile a persoanei private de libertate în faţa instanţei de judecată nu se aduce atingere dreptului acesteia la apărare, întrucât contestatorul are posibilitatea de a depune concluzii scrise, de a formula în scris cereri şi excepţii, respectiv de a fi reprezentat de un apărător ales care îi susţine cererea în faţa instanţei. Raţiunea legală - ce a fundamentat din punct de vedere teleologic adoptarea acestei prevederi - este reprezentată de o mai bună administrare a justiţiei, concretizată, printre altele, în evitarea efectuării de cheltuieli nejustificate, ce pot atinge valori exorbitante, mai ales în condiţiile în care dreptul de a sesiza instanţa este în multe cazuri exercitat în mod abuziv de către persoanele deţinute, aşa cum este şi situaţia autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate, cu privire la care au fost înregistrate pe rolul instanţei aproximativ 200 de cauze în care a avut sau are calitatea de petent. Susţinerea acestuia că nu are posibilitatea de a depune memorii şi de a propune probe, întrucât nu are cunoştinţă de conţinutul dosarelor, este rezultatul paradoxal al exercitării abuzive a dreptului de petiţionare, întrucât, în mod normal, o persoană căreia îi este comunicat numărul şi obiectul dosarului în care este citată are cunoştinţă de natura şi specificul cauzei în care are calitatea de parte. Mai mult, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, la Decizia din 23 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Pilla împotriva Italiei, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este inaplicabil unei proceduri care priveşte executarea pedepselor.