Decizia CCR nr. 535/2015Paragraful 15

12. Judecătoria Arad - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în acest sens, arată că, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, judecătorul de supraveghere a pedepselor privative de libertate din penitenciare soluţionează plângerile persoanelor private de libertate prin încheieri care sunt acte cu caracter administrativ jurisdicţional. Faptul că la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestor încheieri prezenţa petentului nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea instanţei, nu este de natură să încalce dreptul constituţional la un proces echitabil şi la egalitatea de mijloace de apărare pe care le are petentul în raport cu ceilalţi participanţi la proces. De asemenea, dreptul petentului de a fi audiat nemijlocit în faţa unui judecător este asigurat prin audierea obligatorie a acestuia de către judecătorul de supraveghere a măsurilor privative de libertate de la penitenciar, în condiţiile specifice, reglementate de Legea nr. 254/2013. De altfel, noţiunea de acces la justiţie trebuie privită în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, substanţa garanţiei în discuţie fiind dată de "dreptul la un tribunal". Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciar, numit în condiţiile Legii nr. 254/2013, este un judecător imparţial şi independent, fiind numit de curtea de apel şi neavând nicio legătură administrativă cu penitenciarul unde funcţionează, având rolul de supraveghere şi control privind asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate. Cu privire la faptul că asistenţa juridică nu este obligatorie în astfel de proceduri, instanţa opinează că nu este încălcat dreptul la apărare al persoanei private de libertate, aceasta având posibilitatea de a angaja un apărător ales dacă se consideră că este necesar şi, de asemenea, instanţa de judecată, analizând fiecare caz, în concret, dacă apreciază că deţinutul nu îşi poate efectua o apărare adecvată şi efectivă, are obligaţia de a desemna un apărător din oficiu. În ceea ce priveşte egalitatea de arme, instanţa apreciază că judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 254/2013, în lipsa petentului, nu încalcă acest principiu de drept, atât petentul, cât şi penitenciarul putând depune memorii scrise, prezenţa petentului în faţa instanţei nefiind interzisă, ci lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie de obiectul şi elementele dosarului, iar, în situaţia în care penitenciarul este reprezentat în şedinţa de judecată, nimic nu ar împiedica judecătorul cauzei să dispună ca petentul să fie adus în sala de judecată pentru asigurarea egalităţii de arme. Cât priveşte participarea reprezentantului Ministerului Public, arată că acesta asigură întocmai respectarea dispoziţiilor legale aplicabile într-o anumită cauză, a legalităţii sentinţelor pronunţate şi apărarea intereselor legale ale părţilor. În prezenta speţă arată că, la solicitarea petentului de a studia dosarul cauzei, instanţa a dispus de fiecare dată aducerea petentului la serviciul de registratură al instanţei, stabilind o dată anterior şedinţei de judecată, sens în care s-a emis o adresă către Penitenciarul Arad, contestatorul-condamnat având astfel posibilitatea de a depune concluzii scrise, cunoscând toate elementele dosarului.