Decizia CCR nr. 694/2015Paragraful 9

7. Autoarea excepţiei mai susţine că dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ fiscal nu poate fi restrâns decât prin lege organică, iar art. 124 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală nu întruneşte această cerinţă, Codul de procedură fiscală fiind, în fapt, o ordonanţă a Guvernului ce nu poate interveni în domeniul legilor organice. Se mai arată că neconstituţionalitatea textului invocat este circumstanţiată de antinomiile legislative existente între Constituţie, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În prezentul caz, există o antinomie reală între prevederile Constituţiei [art. 52 alin. (1) care consacră dreptul la repararea pagubei], Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 1 coroborat cu art. 8 care conferă dreptul persoanei vătămate de a sesiza instanţa de contencios administrativ pentru repararea pagubei), chiar Codului civil (art. 1385 care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului), pe de-o parte, şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală [art. 124 alin. (1) care limitează dreptul la dobânzi doar pentru perioada subsecventă expirării termenului de 45 de zile de soluţionare a cererii de restituire], pe de altă parte, sub aspectul întinderii reparării prejudiciului cauzat de actele administrative.