Decizia ÎCCJ nr. 11/2024 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 25. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind în litera și spiritul legii cea de-a doua orientare jurisprudențială, în sensul că dispozițiile art. I alin. (1) -(3) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I din O.U.G. nr. 168/2022 sunt aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salarizați potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, chiar dacă prevederile art. 38 din aceeași lege-cadru nu le sunt direct aplicabile. ... 26. În sprijinul acestei opinii, Ministerul Public a arătat că, în perioada 2017-2020, personalul vizat de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost salarizat în raport cu hotărârile autorităților administrației publice locale, beneficiind de creșteri salariale odată cu fiecare creștere a salariului minim brut pe țară garantat în plată. ... 27. În temeiul celor trei ordonanțe de urgență ale Guvernului sus-menționate, ordonatorii de credite au emis decizii/dispoziții/ ordine prin care salariile personalului din administrația locală au rămas, în anii 2021 și 2022, la nivelul anului 2020, iar în anul 2023 au crescut doar cu maximum 10%, deși - conform grilelor cu coeficienții de ierarhizare - salariile trebuiau să fie semnificativ mai mari în perioada 2021-2023, dată fiind creșterea constantă a salariului minim brut pe țară garantat în plată. În unele cazuri, plafonarea veniturilor salariale a fost statuată nu doar prin deciziile individuale emise de ordonatorii de credite, ci și prin hotărâri de consiliu local sau județean. ... 28. Analizarea dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 indică faptul că, într-adevăr, dacă ne raportăm la perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, acestea nu erau aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora. ... 29. Or, în condițiile în care, pentru personalul aflat sub incidența dispozițiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu erau prevăzute niveluri de salarizare pentru luna decembrie 2018 sau pentru anul 2022, este evident că nici dispozițiile art. 38 din actul normativ nu aveau aplicabilitate directă, în privința acestui personal. Singura aplicabilitate a dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 asupra personalului din administrația publică locală era indirectă, în sensul că dispozițiile respective se aplicau cu privire la funcțiile indicate în art. 11 alin. (4) din aceeași lege-cadru, în raport cu care se stabilea limita maximă a veniturilor salariale pentru această categorie de personal. ... 30. Însă situația juridică s-a schimbat pentru personalul din administrația publică locală odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 226/2020, politica de austeritate bugetară devenindu-le direct aplicabilă prin însuși mecanismul de stabilire a drepturilor salariale de care reclamanții se prevalează și, mai precis, prin limitarea, instituită în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2023, a indemnizațiilor lunare pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, indemnizații care constituie limita maximă pentru drepturile salariale aflate în discuție. ... 31. Din punctul de vedere al interpretării teleologice și sistematice, s-a arătat că actele normative adoptate succesiv de către Guvernul României prin care a fost temporizată creșterea etapizată a salariilor personalului plătit din fonduri publice au vizat reducerea nivelului de cheltuieli din bugetul general consolidat, în contextul anumitor dificultăți macroeconomice, inclusiv cheltuielile care priveau personalul din administrația publică locală și din structurile subordonate acesteia, care reprezintă un segment important al personalului plătit din fonduri publice. ... 32. O critică asupra argumentului expus mai sus ar putea fi aceea că personalul din administrația publică locală și din structurile subordonate acesteia nu este plătit din fondurile bugetului general consolidat, ci din fondurile bugetului local sau județean. O astfel de critică este însă lipsită de fundament, întrucât este notoriu faptul că majoritatea unităților administrativ-teritoriale au venituri extrem de mici în raport cu nivelul cheltuielilor și depind în totalitate de fondurile transferate de la bugetul general consolidat. ... 33. Așadar, interpretarea teleologică a normelor juridice în discuție conduce la concluzia că intenția legiuitorului a fost aceea de plafonare a cheltuielilor pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, fără să aibă în vedere, la momentul adoptării celor trei ordonanțe de urgență ale Guvernului, ca funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora să fie exceptați de la aplicarea politicilor de austeritate bugetară. ... 34. Interpretarea corectă a legislației care privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice trebuie să asigure coerența în aplicarea acestor principii. ... 35. Astfel, este incontestabil faptul că dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu erau aplicabile decât indirect personalului aflat sub incidența art. 11 din acest act normativ, în sensul că funcțiile în raport cu care era stabilit nivelul maxim al veniturilor salariale (viceprimar, vicepreședinte de consiliu județean, viceprimar al municipiului București) erau supuse acelor dispoziții. ... 36. Prin efectul aplicării succesive a dispozițiilor art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021 și art. I alin. (4) din O.U.G. nr. 168/2022 a fost menținută la nivelul din luna decembrie 2020 indemnizația pentru funcțiile de demnitate publică prevăzută în anexa nr. IX la Legea-cadru nr. 153/2017, impusă ca reper maxim pentru veniturile personalului aflat sub incidența art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 37. Acceptarea primei opinii jurisprudențiale ar conduce, în mod concret, la stabilirea de drepturi salariale disproporționat de mari pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, încălcându-se atât scopul urmărit de Guvernul României prin adoptarea O.U.G. nr. 226/2020, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022, cât și principiile de bază ale sistemului de salarizare statuate de art. 6 lit. d) , f) și h) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 38. Mai exact, în această interpretare, s-ar ajunge la eludarea scopului măsurilor de austeritate bugetară, care au vizat totalitatea personalului plătit din fondurile publice. ... 39. Astfel, în lipsa unor derogări exprese pentru personalul din administrația publică locală și în condițiile în care majorarea prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022 nu privește și personalul care, în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, nu are o grilă de salarizare pentru anul 2022, ar însemna ca această categorie de personal să beneficieze, în perioada 2021-2023, de majorări salariale determinate de creșterea periodică a cuantumului salariului minim brut pe țară garantat în plată. ... 40. Or, o interpretare și aplicare a legii în acest sens ar permite uniformizarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală către maximul permis de art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și, în anumite situații, chiar depășirea semnificativă a veniturilor salariale ale personalului din administrația publică centrală, ceea ce ar înfrânge principiul ierarhizării atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, și, evident, ar duce în derizoriu principiul importanței sociale a muncii. ... ...