Decizia CCR nr. 601/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 218-222 şi ale art. 241 alin. (1^1) lit. a) din Codul de procedură penală, prin neprevederea unei durate maxime pentru care poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu, atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii, încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se susţine că, în acest fel, măsura arestului la domiciliu tinde să devină o formă de executare a pedepsei.