Decizia CCR nr. 361/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, prin faptul că nu stabilesc o durată maximă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, la libertatea individuală, libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură, accesul la cultură şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, prin neprecizarea duratei maxime pentru care se poate dispune măsura arestului la domiciliu, atât în procedura de cameră preliminară, cât şi în cursul judecăţii, măsura preventivă tinde să devină o măsură executorie şi, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 241 alin. (1^1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt lipsite de previzibilitate şi devin ineficiente, fapt de natură a determina încălcarea dreptului la un proces echitabil. De asemenea, prin posibilitatea de a dispune măsura preventivă pe o durată nelimitată în timp, se încalcă şi accesul la învăţătură al inculpatului, acesta neputându-şi termina studiile de master.