Decizia CCR nr. 601/2015Paragraful 10

6. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, într-adevăr, textele criticate nu prevăd, în mod expres, o durată maximă pentru care poate fi dispusă măsura arestului la domiciliu, dar că din interpretarea sistematică a prevederilor secţiunilor a 5-a, a 6-a şi a 7-a ale capitolului I "Măsuri preventive" din titlul V al Părţii generale a Codului de procedură penală rezultă că, în cursul judecăţii în primă instanţă, măsura arestului la domiciliu, la fel ca şi măsura arestării preventive, nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare decât jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată, în toate cazurile durata arestării preventive neputând depăşi 5 ani. Se face, de asemenea, referire la dispoziţiile art. 241 alin. (1^1) teza a doua din Codul de procedură penală, conform cărora atât arestarea preventivă, cât şi arestul la domiciliu încetează de drept, în cursul judecăţii în primă instanţă, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege.