Decizia CCR nr. 361/2015Paragraful 5

3. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susţine că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că legiuitorul nu a prevăzut o durată maximă a arestului la domiciliu în camera preliminară şi în cursul judecăţii în prima instanţă, însă, spre deosebire de alte măsuri preventive care au fost declarate neconstituţionale pentru aspectul nereglementării atât a termenelor, cât şi a duratei maxime pentru care pot fi dispuse, în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu sunt prevăzute termenele pentru care se poate lua, cu posibilitatea prelungirii pentru acelaşi termen maxim. Deci durata nu este determinată, însă este determinabilă prin aritmetica termenelor stabilite, în funcţie de contextul fiecărei cauze şi ţinând seama de dispoziţiile legale, respectiv posibilitatea judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată de a dispune această măsură pentru o perioadă de 30 de zile, de a o prelungi pentru o perioadă tot de 30 de zile, iar, în măsura în care dosarul ajunge în faţa acestor magistraţi cu măsura arestului la domiciliu deja dispusă, obligaţia acestora de a verifica, în situaţia judecătorului de cameră preliminară din 30 în 30 de zile, iar în cazul judecătorului de fond din 60 în 60 de zile, această măsură preventivă. Aceste dispoziţii legale care reprezintă obligaţii ale instanţelor şi care vor funcţiona automat, iar, în măsura în care nu vor funcţiona, va interveni încetarea de drept a măsurii, coroborat cu durata stabilită a acestei măsuri, fac determinabilă durata pe care se poate lua această măsură preventivă. Din acest punct de vedere reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil. Cât priveşte dreptul la viaţa intimă, familială şi privată şi dreptul la învăţătură, arată că magistraţii pot, la solicitarea celor interesaţi, să dispună în cazul arestului la domiciliu, posibilitatea părăsirii acestui domiciliu pentru urmarea unor cursuri, pregătirea profesională şi altele, existând dispoziţii legale exprese în acest sens. În fine, arată că, în camera preliminară, durata acesteia, potrivit dispoziţiilor legale, este de maximum 60 de zile, în consecinţă, ştiind că o durată a arestului la domiciliu nu poate depăşi 30 de zile, în condiţiile unei durate procesuale de maximum 60 de zile, nu este dificil a se determina durata pe care se poate dispune această măsură în camera preliminară, aşa încât susţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.