Decizia CCR nr. 528/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 61 alin. (6) şi ale art. 62 din Legea nr. 487/2002 încalcă prevederile constituţionale ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 23 referitor la libertatea individuală, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, întrucât judecătorul este implicat, fără nicio nuanţare, în procedura internării nevoluntare a persoanelor care nu sunt subiecte ale unor cercetări penale. Consideră că mecanismul intervenţiei judecătorului pentru confirmarea internării nevoluntare poate conduce la situaţii în care libertatea persoanei este restricţionată fără nicio justificare medicală sau juridică, deoarece, în toate cazurile, fără nicio nuanţare, sesizarea are loc din oficiu şi în termene extrem de scurte, care nu lasă medicilor timp suficient pentru a discerne între persoanele care au într-adevăr nevoie de internare medicală într-o unitate psihiatrică şi cele care au nevoie doar de stabilizarea stării lor, respectiv cele care nu au nevoie deloc de internare. Pentru motive similare, consideră că este neconstituţional şi mecanismul corelativ internării nevoluntare, şi anume cel al externării, instituit prin dispoziţiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 487/2002, care sunt indisolubil legate de dispoziţiile art. 61 alin. (6) şi ale art. 62 din lege, întrucât contravine art. 23 din Constituţie referitor la libertatea individuală.