Decizia CCR nr. 528/2015Paragraful 10

6. În ceea ce priveşte critica raportată la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi la dreptul la ocrotirea sănătăţii, consacrate de art. 22 şi art. 34 din Constituţie, instanţa de judecată susţine că, în cazul apariţiei unei situaţii medicale de urgenţă, respectiv a unei afecţiuni de altă natură decât cea psihiatrică şi care necesită o intervenţie medicală imediată, implicând mutarea persoanei într-o altă unitate medicală (în cadrul aceluiaşi spital sau, de cele mai multe ori, în cadrul altor spitale), din punct de vedere juridic, persoana respectivă se loveşte de impedimentul că se află sub imperiul unei hotărâri judecătoreşti de internare nevoluntară şi, din acest motiv, nu poate fi scoasă din perimetrul unde este deţinută. Prin urmare, măsura internării nevoluntare confirmată de către instanţă poate conduce într-o astfel de ipoteză la punerea în pericol a vieţii sau a integrităţii corporale a persoanei în cauză, aflată într-o stare reală de vulnerabilitate din cauza afecţiunii psihice, sub pretextul evitării unui eventual abuz cu privire la libertatea sa individuală. În concluzie, instituirea obligativităţii intervenţiei judecătorului pentru a confirma o internare nevoluntară, măsură care ulterior impune obligativitatea menţinerii pacientului într-un spaţiu cu libertatea individuală restrânsă şi care pune medicul în imposibilitatea de a-l scoate din acel spaţiu fără o autorizare a instanţei, prin lipsa unui mecanism aplicabil în situaţii de urgenţă, care necesită intervenţii medicale de altă natură decât cea psihiatrică, poate conduce la apariţia unor situaţii în care viaţa sau sănătatea/integritatea fizică ori psihică a pacientului să fie serios afectate.