Decizia CCR nr. 519/2015Paragraful 9

6. Se mai susţine că art. 264 şi art. 479 alin. (2) sunt neconstituţionale deoarece nu stabilesc, pe de o parte, obligativitatea instanţei de a lua în considerare probele când acestea au fost administrate legal, iar, pe de altă parte, prevăd că în apel nu se pot produce probe noi decât în cazul în care instanţa de apel consideră că sunt necesare, fără să se ţină cont de faptul că este posibil ca unii judecători incorecţi ar fi putut împiedica administrarea unor probe esenţiale. Se apreciază că art. 304-307 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale deoarece, prin redactare defectuoasă, instituie posibilitatea, iar nu obligativitatea judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa ori neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. De asemenea, art. 413 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât suspendarea procesului este facultativă când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de inexistenţa unui drept ce face obiectul unei judecăţi. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că art. 478 alin. (2) din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece nu stabileşte obligativitatea instanţei de a încuviinţa probele a căror necesitate rezultă din dezbateri. De asemenea, mai susţine că art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece nu stabileşte obligativitatea instanţei de a trimite cauza spre rejudecare la o altă instanţă de judecată egală în grad.