Decizia CCR nr. 497/2015Paragraful 25

17. Cât priveşte dispoziţiile art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea se regăsesc într-un capitol distinct al noului cod referitor la "Contestaţie", cale de atac ordinară, şi ale cărei prevederi sunt aplicabile "când legea nu prevede altfel", stabilindu-se că soluţionarea contestaţiei se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului, persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă fiind citaţi, potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol. În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că aceste prevederi sunt neconstituţionale în condiţiile în care compunerea completului de judecată la tribunal şi la curţile de apel este formată dintr-un singur judecător, câtă vreme la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt desemnaţi doi judecători pentru a soluţiona astfel de cauze, fiind încălcat principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.