Decizia CCR nr. 471/2015Paragraful 21

14. Având în vedere termenul prevăzut la art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, care prevede invocarea cazului de nulitate reglementat de art. 281 alin. (1) lit. f) până la încheierea procedurii în camera preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, cum este cazul în speţă, inculpatul, prin avocat, înţelege să ridice excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) din Constituţie. Se arată că, în condiţiile în care legiuitorul sancţionează cu nulitatea absolută actele de procedură efectuate fără ca inculpatul să fie asistat de către avocat, atunci când aceasta este obligatorie, impunerea unui termen-limită până la care această nulitate poate fi invocată aduce o gravă îngrădire dreptului la un proces echitabil. Nicio situaţie nu justifică aprecierea unei probe obţinute în mod nelegal sau administrate în condiţii de nelegalitate, ca fiind legale, doar pentru motivul că nulitatea nu a fost invocată în faza camerei preliminare, înainte de cercetarea judecătorească propriu-zisă. Dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală prevăd termenul în care inculpatul poate ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, cu referire exclusivă la faza camerei preliminare, astfel că după depăşirea acestei faze procesuale, nici chiar judecătorul cauzei, cu ocazia efectuării cercetării judecătoreşti, nu mai poate ridica, din oficiu, excepţia nelegalei administrări a probelor în cauză cu toate că sancţiunea prevăzută de legiuitor în astfel de situaţii este nulitatea absolută.