Decizia CCR nr. 472/2015Paragraful 12

9. Referitor la lipsa de previzibilitate a procedurii ce ar trebui urmată, judecătorul de cameră preliminară enumeră următoarele probleme practice: nu este reglementată situaţia în care şi judecătorul de cameră preliminară şi inculpatul/inculpaţii constată că există excepţii, nelegalităţi sau neregularităţi. Este posibil ca atât judecătorul, cât şi inculpatul să fi constatat aceleaşi critici. În aceste condiţii nu s-a stabilit, în mod unitar, dacă judecătorul se pronunţă prin încheiere asupra propriilor excepţii, dacă o asemenea încheiere are sau nu cale de atac. În practică, au existat situaţii în care judecătorul s-a pronunţat prin încheiere asupra excepţiilor şi neregularităţilor invocate, a comunicat această încheiere Ministerului Public, care a exercitat calea de atac a contestaţiei, considerată admisibilă de instanţa de control judiciar, deoarece s-a apreciat că trebuie să existe un control asupra acestor dispoziţii. Au existat şi situaţii în care judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat cu privire la toate excepţiile invocate din oficiu şi cele invocate de inculpat, prin unica încheiere de cameră preliminară, stabilind că împotriva acesteia există dreptul de a o contesta la instanţa superioară; în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară elimină toate probele şi procurorul menţine dispoziţia de trimitere în judecată este obligatorie începerea judecăţii. În această situaţie, întreg probatoriul se va reface în cursul judecăţii, deşi poate întreaga urmărire penală a fost efectuată de un organ necompetent material sau după calitatea persoanei; o altă situaţie ce determină ineficienţa acestei faze este cea referitoare la termenul de 20 de zile prevăzut de art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, în cauzele în care nu se invocă excepţii şi se doreşte urmarea procedurii privind recunoaşterea vinovăţiei, iar inculpatul este arestat, nu este necesar un termen de 20 de zile. Un asemenea termen ar conduce doar la menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, au existat în practică situaţii în care au fost depuse excepţii şi după perioada de 20 de zile, excepţii care au fost soluţionate de judecătorul de cameră preliminară, astfel cum s-a stabilit la întâlnirea de practică unitară, nefiind prevăzută nicio sancţiune pentru nerespectarea termenului de 20 de zile, aşa încât nu atrage nicio decădere; în ceea ce priveşte termenul la care se discută în contradictoriu excepţiile ridicate din oficiu şi cele ridicate de inculpat, pentru acest termen, potrivit Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a Curţii Constituţionale, ar trebui citate toate părţile. Nu este stabilit dacă pentru acest termen se citează sau nu părţile civile, părţile responsabile civilmente, dacă acestora li se comunică excepţiile ridicate de către inculpat, dacă acestea au dreptul să depună şi ele excepţii, dacă toate excepţiile ridicate se discută în contradictoriu cu toate părţile, în prezenţa apărătorilor acestora. În concluzie, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, atâta vreme cât modul în care a fost reglementată camera preliminară nu asigură un remediu efectiv pentru asigurarea unui proces echitabil în ansamblul său, întreaga procedură trebuie regândită, astfel încât să asigure un proces echitabil pentru toţi participanţii la procesul penal, pentru ca măsurile dispuse să fie similare pentru persoanele aflate în situaţii juridice identice.