Decizia CCR nr. 430/2015Paragraful 12

8. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că situaţia unui civil care comite o infracţiune alături de un militar este diferită de cea a unui civil care comite o infracţiune împreună cu un alt civil, motiv care justifică tratamentul juridic diferit al celor două categorii de persoane. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se observă, totodată, că reglementarea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a regulilor de procedură este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. Se observă că textul criticat este de natură a asigura continuitate şi eficienţă activităţii de urmărire penală, făcând posibilă analiza tuturor elementelor infracţiunilor dintr-o cauză de către un singur parchet. Se susţine că, în acest fel, sunt evitate soluţiile contradictorii ce ar putea să apară în situaţia împărţirii competenţei de a efectua urmărirea penală între un parchet militar şi unul civil. Se face trimitere la Hotărârea din 21 septembrie 2006, pronunţată de instanţa europeană în Cauza Maszni împotriva României, paragrafele 42-60.