Decizia CCR nr. 691/2015Paragraful 10

8. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorii pornesc de la o premisă greşită, întrucât dubla subordonare a procurorului militar nu atrage imparţialitatea acestuia, din perspectiva săvârşirii unei infracţiuni participanţii aflându-se în aceeaşi situaţie, aşadar ei urmează să fie deferiţi justiţiei în cadrul unui proces penal căruia i se aplică regulile de procedură obişnuite. Arată că, în ipoteza săvârşirii unor infracţiuni de către militari împreună cu civili, legiuitorul a înţeles să opteze ca şi civilii să fie anchetaţi de procurorii militari, cu atât mai mult cu cât pot fi situaţii în care infracţiunile să aibă legătură cu serviciul şi se impune ca ancheta să fie realizată de procurorii militari. Susţine că civilii îşi asumă riscul de a fi anchetaţi împreună cu militarii atunci când optează să săvârşească infracţiuni împreună cu aceştia din urmă. Faptul că procurorul militar este dublu subordonat nu înseamnă că acesta are un alt statut sau alte drepturi şi obligaţii raportat la un proces civil, actele lui sunt supuse cenzurii instanţei civile, potrivit art. 44 din Codul de procedură penală, la care art. 56 alin. (5) din acelaşi cod face trimitere. Prin urmare, orice act al procurorului militar, efectuat în cursul urmăririi penale, este supus cenzurii instanţei civile. Arată că, prin Decizia nr. 254 din 7 aprilie 2015, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, aşa încât, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.