Decizia CCR nr. 392/2015Paragraful 20

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că autorul excepţiei critică prevederile art. 254 alin. (1) din Codul de procedură civilă, apreciind că acestea aduc atingere art. 21 referitor la accesul liber la justiţie din Constituţie şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ca urmare a faptului că în temeiul acestora a fost decăzut din proba cu martori pentru motivul că prin cererea de chemare în judecată nu a indicat numele, prenumele şi adresa acestora. Din această perspectivă, Curtea reţine că reclamantul este cel care declanşează procesul civil prin introducerea cererii de chemare în judecată. Odată cu formularea pretenţiilor, acesta trebuie să facă cunoscute pârâtului atât motivele de fapt şi de drept, cât şi dovezile pe care se întemeiază cererea, astfel cum prevede art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte proba cu martori, legiuitorul a instituit prin art. 194 alin. (1) lit. e) tezele întâi şi a cincea din Codul de procedură civilă obligaţia indicării numelui, prenumelui şi adresei acestora, deoarece în concepţia Codului de procedură civilă capetele de cerere trebuie să se sprijine pe probe individualizate, iar nu pe o determinare generică a acestora. Dacă probele nu sunt individualizate, capetele de cerere se vor sprijini doar pe afirmaţiile reclamantului, ceea ce ar duce la întârzierea soluţionării cauzei prin acordarea de termene succesive. Or, prin obligaţia ce incumbă reclamantului de a indica în cererea de chemare în judecată, atunci când se solicită proba cu martori, a numelui, prenumelui şi domiciliului acestora, legiuitorul a dorit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragrafele 12 şi 13).