Decizia CCR nr. 392/2015Paragraful 10

6. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiţie poate fi limitat sau condiţionat atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. Legiuitorul a condiţionat valorificarea dreptului de exercitarea sa într-un anumit termen, pentru a instaura un climat de ordine indispensabil, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi, fără a aduce atingere accesului liber la justiţie. Instituţia decăderii se fundamentează pe însuşi scopul termenelor de procedură, astfel că este destinată să garanteze celeritatea procedurii judiciare, să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părţilor şi să garanteze securitatea raporturilor juridice, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Reglementarea termenului, în sensul de moment procesual, până la care se pot cere probele, are în vedere împiedicarea unei stări de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile procesuale dintre părţi, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. Cerinţele privind formalitatea propunerii probelor instituite prin lege au ca scop atât informarea instanţei, cât şi a părţii adverse cu privire la probele pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, cu respectarea dreptului la apărare. Neindicarea numelui şi prenumelui martorilor este de natură să afecteze dreptul la apărare al pârâtului, deoarece acesta nu poate şti dacă martorii propuşi de reclamant se află în vreunul din cazurile prevăzute de art. 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru a se opune audierii acestora, nu poate solicita martori în contraprobă, prin întâmpinare, nu poate pregăti în prealabil eventualele întrebări pe care să le adreseze martorilor şi nici nu poate face apărări referitoare la sinceritatea acestora, în raport cu legătura în care se află cu părţile şi de împrejurările în care martorii au luat cunoştinţă de faptele pentru dovedirea cărora au fost propuşi.