Decizia CCR nr. 353/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, de vreme ce, potrivit art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, judecătorului de drepturi şi libertăţi îi este interzisă participarea în aceeaşi cauză la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac, cu atât mai mult judecătorului de cameră ar trebui să-i fie opusă aceeaşi obligaţie deoarece a dispus cu privire la începerea judecăţii. În susţinerea acestui punct de vedere face trimitere la Hotărârea Curţii de la Strasbourg din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Frette împotriva Franţei, paragraful 36, la Hotărârea Curţii de la Luxemburg din 28 septembrie 2006, pronunţată în Cauza C-150/05 Van Straaten, şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XV/2006 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, sub aspectul compatibilităţii judecătorului de a mai participa, în continuare, la soluţionarea fondului cauzei reţinute spre judecare după desfiinţarea, prin încheiere, a rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, ca urmare a aprecierii că probele existente la dosar sunt suficiente pentru a se proceda la judecare.