Decizia ÎCCJ nr. 8/2024 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului 13. În perioada 20 august - 12 octombrie 2018, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T a desfășurat o activitate de inspecție fiscală a reclamantei, în urma căreia s-au stabilit în sarcina acesteia obligații suplimentare de plată în cuantum de 523.469 lei impozit pe profit și 1.548 lei TVA. ... 14. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 20 septembrie 2019, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice H și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T, anularea actelor administrativ-fiscale contestate și înlăturarea obligației de plată a sumelor reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite și a accesoriilor aferente. ... 15. Prin Sentința civilă nr. 642 din 13 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.480/97/2019, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, s-a anulat în parte decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale cu privire la obligația suplimentară de plată a impozitului pe profit suplimentar, în sumă de 523.469 lei; s-a anulat în parte decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 87.307 lei și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 45.085 lei, și s-au menținut în rest actele administrativ-fiscale contestate. ... 16. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că, în anul 2015, reclamanta a considerat cheltuială deductibilă suma de 5.590.300 lei, ce reprezintă cheltuială aferentă diminuării capitalului social al societății afiliate Y - S.R.L., operațiune prin care s-a decis să se acopere pierderea contabilă a acestei societăți. Organele de inspecție fiscală au considerat că această cheltuială nu a fost destinată realizării de venituri neimpozabile și, prin urmare, nu putea fi dedusă la calculul profitului impozabil. ... 17. Instanța de fond a reținut că reclamanta a deținut 99,99% din capitalul social subscris și vărsat al societății Y - S.R.L. Capitalul social în cuantum de 9.038.300 lei era divizat în 903.830 părți sociale cu valoarea de 10 lei fiecare parte socială. Societatea respectivă și-a diminuat capitalul social în conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, prin micșorarea numărului de părți sociale de la 903.830 la 344.800. Ca urmare a respectivei reduceri, în anul 2015 reclamanta a înregistrat contabil suma de 5.590.300 lei, aferentă celor 559.030 părți sociale, ca fiind cheltuială deductibilă. Organul fiscal a apreciat că în speța de față nu ar fi incidente prevederile cuprinse în pct. 23 din titlul II din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, deoarece titlurile de participare nu au suferit o depreciere în sensul prevederilor acestei legi, și a procedat la recalcularea profitului impozabil aferent anului 2015 și stabilirea unui impozit pe profit suplimentar de plată de 523.469 lei. ... 18. Instanța de fond a apreciat că noțiunea de „titluri de participare“ vizează totalitatea sumelor achitate de către contribuabil pentru deținerea unor astfel de titluri la mai multe societăți, iar, din punctul de vedere al tratamentului fiscal, „cheltuiala“ cu plata părților sociale la o altă societate a urmărit scopul realizării de venituri impozabile prin obținerea de dividende corespunzătoare capitalului social deținut, dividende care sunt impozabile fiscal în conformitate cu prevederile art. 36 din Codul fiscal. Drept urmare, în măsura în care societatea respectivă realizează profit și asociații distribuie dividende impozabile fiscal, sumele ce constituie plata părților sociale sunt considerate „cheltuieli“ efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. ... 19. Instanța de fond a reținut și că în Codul fiscal nu există niciun text care să definească noțiunea de „depreciere a titlurilor de participare și a obligațiunilor“. Or, în aplicarea principiului in dubio contra fiscum, reglementat de dispozițiile art. 13 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, deprecierea titlurilor de participare poate fi acceptată nu doar atunci când se diminuează valoarea nominală a acestora, privite individual, ci și în situația în care numărul lor total a fost diminuat și, deci, valoarea lor, privită ca un tot unitar, a fost diminuată, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere financiar-contabil, valoarea titlurilor de participare deținute de o societate la o altă societate se diminuează în oricare dintre cele două variante. ... 20. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice H, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T, solicitând casarea în parte a sentinței și respingerea, în totalitate, a acțiunii. ... 21. În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, din analiza considerentelor hotărârii recurate rezultând că în motivarea hotărârii au fost expuse doar concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. ... 22. De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile stării de fapt deduse judecății în ceea ce privește noțiunea de „titluri de participare“ și nu a ținut seama de prevederile legale care reglementează reducerea capitalului social. ... 23. La termenul de judecată din 8 iunie 2023, Curtea a pus în discuția părților oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse la pct. 8 din prezenta decizie. ... 24. Prin Încheierea de ședință din 19 octombrie 2023, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății. ... ...