Decizia CCR nr. 259/2015Paragraful 19

15. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis, prin Adresa nr. 851/C/810/III-13/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.994 din 31 martie 2015, punctul său de vedere în care arată că, în materia hotărârilor parlamentare privind cererea de încuviinţare a reţinerii, arestării, percheziţiei, Constituţia nu prevede excepţii de la regula stabilită de art. 76 alin. (2) , astfel că asemenea hotărâri se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Cu toate acestea, regula constituţională înscrisă în art. 76 alin. (2) este ignorată la nivelul legii organice [art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor], precum şi la nivelul Regulamentului Senatului (art. 173), prevăzându-se, contrar Constituţiei, votul majorităţii membrilor Camerei parlamentare. Aşa fiind, se constată o poziţie diferită a celor două Camere parlamentare în raport cu art. 76 alin. (2) din Constituţie, din perspectiva propriilor regulamente, dar şi o poziţie comună constând în inacţiunea acestora, din perspectiva legii organice privind statutul deputaţilor şi al senatorilor. Deşi diferite din punctul de vedere al elementelor lor concrete, cele două tipuri de poziţii se caracterizează printr-un element comun, lipsa de rigoare şi coerenţă în respectarea Constituţiei, cu consecinţa creării unor regimuri juridice diferite în aceeaşi materie. Acest aspect plasează cele două Camere parlamentare într-un conflict cu Ministerul Public în legătură cu procedura de urmat, respectiv votul, în adoptarea hotărârilor în materia prevăzută de art. 72 alin. (2) fraza întâi teza a doua din Constituţie. Prin urmare, conflictul este circumscris de abordarea diferită a prevederilor constituţionale, atât la nivelul legii organice, cât şi al regulamentelor celor două Camere parlamentare, neuniformitate care se repercutează în cele din urmă asupra procedurilor judiciare care sunt fie întârziate, fie împiedicate.