Decizia CCR nr. 232/2015Paragraful 10

6. Mai mult, art. 28 din Codul de procedură penală prevede că instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite, ceea ce înseamnă că toate probele administrate în faţa instanţei penale, inclusiv pe latură civilă, se pierd şi nu mai pot fi valorificate în faţa instanţei civile, odată cu lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, impunându-se ca probele să fie readministrate în noul proces civil, ceea ce este de natură a aduce o atingere serioasă fondului cauzei, întrucât, aşa cum este cazul speţei de faţă, după trecerea unei perioade de peste 5 ani, este posibil ca martorii propuşi pe latură civilă să nu mai poată fi audiaţi din varii motive sau să nu mai poată să relateze integral ceea ce au declarat în faţa instanţei penale. Consideră că principiul dreptăţii şi componenta acestuia, echitatea, precum şi drepturile civile ale persoanelor litigante nu trebuie să fie afectate în substanţa lor prin modificări legislative intervenite pe parcursul judecării cauzelor şi care se aplică imediat. Nu este vorba de norme penale care s-ar aplica imediat pe latură penală, ci de cele care vizează acţiunea civilă a persoanelor vătămate care s-au constituit părţi civile în cauză şi care aşteaptă să li se facă dreptate. De asemenea, arată că în procesele penale cu obiect identic, finalizate până la 1 februarie 2014, părţile civile cărora li s-au cauzat vătămări corporale care nu depăşesc 90 de zile de îngrijiri medicale au beneficiat de soluţionarea acţiunii civile, iar, după această dată, acţiunea civilă nu mai este soluţionată, creându-se astfel o discriminare între cele două categorii de persoane vătămate, justificată de argumente care ţin doar de timp, iar nu de echitate, aşa cum ar trebui să fie. Apreciază că este vorba de o incoerenţă a legiuitorului, care - deşi a prevăzut anumite excepţii privind aplicarea vechilor reglementări procedurale în funcţie de faza procesuală a dosarelor [de exemplu, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, plângerile împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii noi continuă să se judece de către instanţele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeaşi lege etc.] - a omis să facă o atare exceptare pentru acţiunile civile alăturate celei penale care se află în curs de judecată în primă instanţă ori în apel. Arată că, pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti în care nu s-a depăşit momentul procedural al constituirii de parte civilă, noua soluţie legislativă este viabilă şi nu cauzează nicio vătămare, întrucât probatoriul încă nu a fost administrat, motiv pentru care instanţa civilă poate fi sesizată fără probleme.