Decizia CCR nr. 248/2015Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, prin care sunt introduse noi impedimente ale restituirii în natură a unui imobil, aduc atingere principiilor neretroactivităţii şi al egalităţii, dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate, în măsura în care se aplică inclusiv cauzelor pendinte la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, aceste cauze trebuie soluţionate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic, adică al formulării notificării şi al naşterii în patrimoniul statului a obligaţiei de retrocedare în natură a imobilului, stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, intervenţia statului în recurs, prin introducerea unor noi excepţii de la restituirea în natură şi aplicarea lor retroactivă în procesele în curs este de natură a rupe echilibrul procesual, sub aspectul egalităţii armelor în procesul civil, şi de a genera discriminare faţă de cei care au beneficiat de tratament legal corect şi ale căror notificări au fost soluţionate de autorităţile competente în termen, cu respectarea dispoziţiilor legale. Aplicarea retroactivă a noilor condiţii ce împiedică restituirea în natură pune în discuţie chiar garanţia accesului liber la justiţie. În lumina Legii nr. 10/2001, dreptul la restituirea în natură a imobilului era actual, iar imobilul restituibil în natură. Prin retroactivarea textului legal criticat, imobilul devine nerestituibil, deci şi dreptul persoanelor îndreptăţite capătă caracter iluzoriu. În acelaşi timp, se pune şi problema lipsei de previzibilitate a normei juridice, de natură să afecteze, de asemenea, accesul liber la justiţie.