Decizia CCR nr. 218/2015Paragraful 11

8. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul părţilor Elena Manea şi Valentin Manea arată că, în speţă, singurele active deţinute de debitor sunt reprezentate de procentul de 50% al părţilor sociale ale unei societăţi cu răspundere limitată care deţine în proprietate un hotel, astfel încât doar acestea pot fi executate silit. Prevederile art. 756 alin. (3) din Codul de procedură civilă aduc modificări de esenţă în ceea ce priveşte posibilitatea executării silite a bunurilor debitorilor. Astfel, acestea sunt situate în titlul II - Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului, cap. I - Urmărirea mobiliară, secţiunea 2 - Procedura urmăririi mobiliare, care prevede, în primele articole, care sunt bunurile insesizabile, iar printre acestea nu se regăsesc şi părţile sociale. Mai mult, prevederile legale criticate, instituind modalitatea practică de executare a părţilor sociale, prevăd suficiente garanţii atât pentru debitor, cât şi pentru asociaţii acestuia, acordând în acelaşi timp şi creditorului posibilitatea îndestulării creanţei sale. Astfel, se prevede că executorul sau agentul specializat va întocmi un caiet de sarcini, menit să protejeze debitorul şi să asigure posibilitatea creditorului de a-şi îndestula creanţa. În concluzie, textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 40 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât Legea fundamentală conţine şi alte dispoziţii care impun obligaţia debitorilor de a-şi achita datoriile contractate.