Decizia CCR nr. 180/2015Paragraful 30

19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, Curtea, analizând specificul litigiului, constată că în cauză îşi găseşte aplicarea, sub aspectul considerentelor, Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, această excepţie de neconstituţionalitate, argumentând, în esenţă, că în ipoteza în care nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ci, eventual, a fost emis doar un act al entităţii învestite de lege prin care se propune acordarea de despăgubiri, este justificat ca o autoritate centrală - în speţă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - să efectueze un control suplimentar ulterior şi să valideze/invalideze deciziile prin care entităţile învestite de lege au propus acordarea de despăgubiri. Aceasta deoarece în speţă nu este incidentă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Autorul excepţiei de faţă nu este destinatarul unei astfel de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ci doar a uneia definitive, ce constituie, de altfel, obiectul recursului în cursul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Aşa fiind, şi această excepţie urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.