Decizia ÎCCJ nr. 77/2023 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina 10. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București cu nr. 15.134/3/2021, reclamantul A.B., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul arme, explozivi, substanțe periculoase (IGPR - DGPMB - SAESP), a solicitat: anularea Adresei nr. xxxxx/2020 privind refuzul de eliberare a unei autorizații pentru deținere armă letală; anularea Deciziei nr. yyyyy/2020 emise ca răspuns la plângerea prealabilă, precum și a actelor și operațiunilor subsecvente, anterioare sau conexe; obligarea pârâtei la emiterea autorizației solicitate, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 500 lei/zi. ... 11. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a refuzat, în mod nejustificat, să îi elibereze autorizația pentru a procura armă letală cu destinația de apărare și pază, solicitată de reclamant în calitate de militar, după încetarea activității. De asemenea, actele contestate nu sunt motivate, iar reclamantul se încadra în categoria „militarilor“, legea nefolosind denumirea de „cadre militare“, ci pe aceea de „militari“, prin urmare, dreptul de a procura arma letală trebuie recunoscut fără discriminare și militarilor angajați pe bază de contract. ... 12. Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamantul neîndeplinind condițiile legale pentru recunoașterea dreptului pretins. ... 13. Prin Sentința civilă nr. 5.419 din 28 septembrie 2021, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată. ... 14. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut, în esență, că actul administrativ este suficient motivat și că pârâtul a apreciat în mod corect faptul că reclamantul nu a avut calitatea de „militar“ necesară recunoașterii dreptului de a procura armă letală după încetarea activității. ... 15. Reclamantul a fost militar angajat pe bază de contract al U.M. zzzzz, în perioada 20.09.1993-10.04.2005, după care perioada contractuală a expirat, încetând relațiile de muncă. Astfel, reclamantul nu are statut de „militar“ trecut în rezervă sau retragere pentru a se încadra în ipoteza prevăzută de art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004. ... 16. Chiar dacă nu există o corelare terminologică între noțiunea de „militar“ din Legea nr. 295/2004 și aceea de „cadru militar“ prevăzută de art. 1 din Legea nr. 80/1995, care include numai persoanele cărora li s-a acordat grad de ofițer, maistru militar sau subofițer, voința legiuitorului trebuie interpretată sistematic. ... 17. Reclamantul nu a avut statut de „cadru militar“, ci de „militar angajat pe bază de contract“, căruia i se aplică dispozițiile Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 384/2006), în vigoare la data formulării cererii de autorizare. Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare. ... 18. Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul A.B., prin care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, susținând, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod eronat că actul administrativ atacat este suficient motivat și că reclamantul nu a avut calitatea de „militar“ prin raportare la art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 295/2004. ... 19. Astfel, s-a invocat faptul că dispozițiile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 295/2004), folosesc noțiunea de „militari“, și nu pe cea de „cadre militare“ și nu fac trimitere la Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 80/1995). ... 20. De asemenea, recurentul a invocat definiția termenului de „militar“, așa cum reiese din dispozițiile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015), arătând că instanța de fond a omis modificările aduse de Legea nr. 23/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari și că nu a dat relevanță Deciziei nr. 19 din 22 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 24 septembrie 2020, prin care s-a stabilit că noțiunea de „polițist“ utilizată de art. 257 alin. (4) din Codul penal are în vedere și persoana care exercită funcția de polițist local în temeiul Legii poliției locale nr. 155/2010. ... 21. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. ... ...