Decizia ÎCCJ nr. 75/2023 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizările A. Cu privire la admisibilitatea sesizărilor 22. Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, față de considerentele redate în continuare. ... 23. Completul de judecată care formulează sesizările este învestit cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță; deși este vorba de posibilitatea exercitării unei căi de atac parțial devolutive, acest lucru influențează direct soluția finală asupra fondului; este o chestiune de drept nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 24. Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegării, instanța de trimitere apreciază că interpretarea corectă este în sensul că hotărârea tribunalului nu este supusă nici apelului și nici recursului. ... 25. Formula „Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Hotărârea curții de apel este definitivă“ a fost introdusă prin Legea nr. 189/2000 de aprobare cu modificări a Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice („Ordonanța Guvernului nr. 105/1999“) și nu a operat în privința Decretului-lege nr. 118/1990, pentru că legea de aprobare a modificat titlul ordonanței, introducând, practic, o nouă instituție a despăgubirilor acordate persoanelor persecutate de diferitele regimuri politice care au condus România. Astfel, în aceeași perioadă de timp, cauzele legate de Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 au fost judecate în primă instanță de curțile de apel, iar cele legate de Decretul-lege nr. 118/1990, de tribunale. ... 26. În ceea ce privește Decretul-lege nr. 118/1990, formula „hotărârii definitive“ de primă instanță a fost introdusă pentru prima dată prin Legea nr. 232/2020 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, intrată în vigoare începând cu 8.11.2020, adică sub imperiul Codului de procedură civilă din 2010. Ca atare, deoarece raportarea se face la Codul de procedură civilă din 2010 și având în vedere art. 634 alin. (1) din același cod, hotărârea nu este supusă nici apelului, nici recursului, așa cum, de altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a hotărât prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2017, într-o situație similară. ... ... ...