Decizia ÎCCJ nr. 20/2023 (RIL)Punctul III

III. Orientările jurisprudențiale divergente 12. Autorul sesizării a menționat că divergența jurisprudențială are la bază acțiunile introduse de către copiii prizonierilor din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), având ca obiect anularea parțială a deciziilor emise de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, precum și obligarea acestora la modificarea deciziilor contestate în sensul de a include, în vederea calculării și acordării drepturilor menționate (50% din indemnizația de 700 de lei pentru fiecare an de prizonierat al antecesorului), pentru toată perioada de prizonierat, inclusiv cea anterioară datei de 23 august 1944. ... 13. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 se interpretează în sensul că drepturile prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din același act normativ vizează numai perioada ulterioară datei de 23 august 1944. ... 14. În argumentarea acestei orientări s-a arătat că statul român a înțeles să acorde despăgubiri, începând cu data de 23 august 1944, persoanelor constituite în prizonieri de către partea sovietică după această dată ori, fiind constituite ca atare înainte de această dată, care au fost reținute în captivitate după încheierea armistițiului. ... 15. Legiuitorul a prezumat că, ulterior datei de 23 august 1944, constituirea unui soldat român în prizonier sau reținerea sa în captivitate, după încheierea armistițiului cu alianța militară din care a făcut parte și U.R.S.S., reprezintă o formă de persecutare din motive politice. ... 16. Astfel, s-a urmărit acordarea unor beneficii persoanelor care au fost deportate în străinătate sau au fost constituite în prizonieri după data de 23 august 1944, iar nu tuturor celor care, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, au fost în această situație și pentru care există alte forme de recompensare. ... 17. Calitatea de prizonier anterioară datei de 23 august 1944 nu poate fi considerată o formă de persecuție din motive politice, ci o situație specifică stării de război, care nu intră sub incidența normelor legale ce consacră dreptul la acordarea indemnizațiilor prevăzute de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990. ... 18. Reparațiile acordate pentru aceste categorii de persoane se fundamentează pe culpa statului român, care ar rezulta din împrejurarea că nu a depus nicio diligență pentru recuperarea cetățenilor săi deportați ori aflați în prizonierat. Or, culpa statului român poate viza numai perioada ulterioară încheierii armistițiului din 12 septembrie 1944, care și-a produs efectele după data de 23 august 1944; pentru perioada anterioară acestei date, prizonieratul a derivat din starea de beligeranță cu U.R.S.S. ... 19. În sensul primei orientări jurisprudențiale au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Curtea de Apel Cluj și tribunalele Bihor, Călărași, Constanța, Cluj, Iași, Neamț și Tulcea. ... 20. În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că trebuie recunoscută inclusiv perioada de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944, pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990. ... 21. În argumentare s-a arătat că, în lipsa unei reglementări exprese în sensul luării în considerare numai a perioadei de prizonierat ulterioare datei de 23 august 1944, prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu exclud perioada de prizonierat anterioară acestei date pentru acordarea drepturilor prevăzute de decretul-lege menționat. ... 22. În sensul acestei orientări jurisprudențiale au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de tribunalele Brașov și Satu Mare. ... ...