Decizia ÎCCJ nr. 20/2023 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 28. Autorul sesizării a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în litera și în spiritul legii. ... 29. În argumentare a arătat că starea de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944 a avut la bază starea beligerantă dintre România și U.R.S.S., țări aflate în război în acea perioadă. ... 30. În accepțiunea art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, starea de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944 nu reprezintă o condiție ce trebuie utilizată la calculul drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din același act normativ, ci una care particularizează situația premisă referitoare la începutul stării de prizonierat perpetuate ulterior datei de 12 septembrie 1944. ... 31. În conținutul art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, în care se prevede că, „fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, indiferent de locul reținerii“, accentul cade pe reținerea în captivitate după încheierea armistițiului, când armata română a încetat operațiunile militare împotriva U.R.S.S. ... 32. De altfel, scopul adoptării Decretului-lege nr. 118/1990 nu a fost indemnizarea pentru starea de prizonierat în U.R.S.S. derivată din situația de beligerantă, ci pentru o stare de prizonierat nejustificată, impusă ori menținută de un stat devenit aliat al statului român. ... 33. În consecință, în cazul persoanelor constituite în prizonieri de către partea sovietică anterior datei de 23 august 1944 și reținute în captivitate după încheierea armistițiului, perioada de prizonierat pentru stabilirea bazei de calcul al indemnizației potrivit art. 4 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 nu include și perioada de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944. ... ...