Decizia CCR nr. 97/2015Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la apărare ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin raportare la art. 20 din Constituţie, deoarece persoana revocată nu a putut să îşi expună punctul de vedere şi să formuleze apărări şi nu i s-au acordat despăgubiri pentru drepturile care i se cuveneau până la expirarea mandatului. Susţine că Autoritatea de Supraveghere Financiară nu verifică legalitatea procedurii de revocare a membrilor autorităţilor preluate/înglobate şi temeinicia motivelor de revocare. Apreciază că măsura revocării intervenită ca urmare a ordonanţei de urgenţă este neconstituţională, deoarece revocarea putea fi făcută numai de către Parlament, autoritatea care l-a numit pentru un mandat de 5 ani, şi nu de către Guvern. Consideră că ordonanţa de urgenţă criticată, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin lege, prezintă "o deficienţă gravă de conţinut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se întemeiază iniţierea procedurii de revocare". Textul ar fi trebuit elaborat ca o normă specială, cu reglementări distincte, care să creeze un regim de despăgubire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, întrucât prin dispoziţiile legale criticate se creează un regim mixt şi confuz, neclar atât pentru persoana care se poate afla în ipoteze normei, cât şi pentru instanţa chemată să aprecieze cu privire la temeinicia şi legalitatea revocării.