Decizia CCR nr. 17/2015Paragraful 9

7. În sesizarea de neconstituţionalitate se arată că art. 148 alin. (2) din Constituţie este, de asemenea, încălcat prin netranspunerea corectă a reglementărilor comunitare în materie. Astfel, prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) nu sunt conforme cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întrucât nu precizează exact ce date sunt necesare a fi deţinute, iar cadrul în care se solicită aceste date nu prezintă suficiente garanţii procesuale. Pentru îndeplinirea acestei obligaţii este necesară o monitorizare perpetuă a tuturor persoanelor, aspect ce creează o sarcină disproporţionată pentru subiecţii vizaţi şi implică totodată încălcarea drepturilor persoanelor monitorizate fără să existe în legătură cu acestea o suspiciune relativă la comiterea vreunei infracţiuni. Se mai arată că legea contravine din multe puncte de vedere şi propunerii de Directivă NIS (Network Information Security) care are ca scop protecţia datelor personale ale cetăţenilor, iar nu crearea de noi atribuţii pentru serviciile secrete. "În timp ce Directiva NIS are drept scop protejarea sistemelor informatice şi a datelor informatice ale cetăţenilor, legea, în forma adoptată, reprezintă un cec în alb care poate fi folosit de serviciile de informaţii pentru a controla orice persoană de drept privat (S.R.L., S.A., P.F.A., O.N.G.) care deţine un sistem informatic (adică orice calculator sau smart-phone). Potenţialul pentru abuzuri este, astfel, enorm. Acesta decurge din nenumăratele ambiguităţi prezente în lege, începând de la definirea vagă a deţinătorilor de sisteme informatice şi continuând cu obligaţiile ce le revin celor care cad sub incidenţa legii."