Decizia CCR nr. 767/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că aplicarea legii noi, respectiv Legea nr. 165/2013, direct în recurs încalcă principiul neretroactivităţii legii. Mai mult, nu se asigură nici respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, respectiv a dreptului la un recurs efectiv şi a accesului liber la justiţie, deoarece reclamantul a fost privat de o judecată în fond având ca temei Legea nr. 165/2013. Aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 determină incidenţa art. 35 din lege, articol care stabileşte căile de atac în justiţie, competenţa materială, teritorială şi funcţională a instanţelor judecătoreşti. Or, calea de atac şi competenţa instanţei de recurs sunt supuse reglementării dispoziţiilor art. 20 din capitolul VI (indicat din eroare ca fiind capitolul V) al titlului VII din Legea nr. 247/2005. Menţinerea unui sistem de control judiciar paralel conduce la aplicarea unui sistem inegal şi discriminatoriu pentru cei aflaţi în aceeaşi situaţie cu reclamantul. Astfel, reclamantul nu mai are posibilitatea de a i se recunoaşte judecătoreşte cuantumul despăgubirilor ce i se vor acorda şi nici nu se poate adresa cu o cerere în acest sens direct în recurs. Se încalcă astfel principiul egalităţii în faţa legii şi principiul nediscriminării prevăzute de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Art. 35 din Legea nr. 165/2013 condiţionează, de asemenea, accesul la justiţie de respectarea termenelor prevăzute la art. 33 şi 34 din lege. Accesul la justiţie s-a născut înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel că acesta nu poate fi restricţionat drastic doar pe calea unei interpretări care ar conduce la pierderea protecţiei juridice a dreptului/interesului său legitim.