Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 7

5. În acest sens arată că Directiva 2008/104/CE stabileşte la art. 5 alin. (1) principiul egalităţii de tratament, iar la art. 2 alin. (1) lit. f) sunt definite condiţiile de bază de muncă şi de angajare, fiind folosit termenul de "remuneraţie". Conform principiului egalităţii de tratament prevăzute de Directiva 2008/104/CE, pe durata misiunii temporare la un utilizator, salariatul temporar trebuie să beneficieze de aceeaşi remuneraţie ca şi cum ar fi recrutat direct de către întreprinderea utilizatoare. Deşi legislaţia europeană obligă la aceeaşi remuneraţie, legea criticată prevede completarea art. 92 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cu alin. (3) care dispune ca "salariul" primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune să nu fie inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. Or, distincţia devine esenţială în cazul salariaţilor temporari care îşi desfăşoară activitatea în afara României, deoarece în noţiunea de remuneraţie prevăzută şi de Directiva 2008/104/CE este cuprins atât salariul de bază, cât şi alte elemente ale drepturilor de natură salarială, cum ar fi: indemnizaţii, prime şi altele. În acest sens invocă Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 7 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza C-522/12, prin care s-a reţinut că art. 3 alin. (1) lit. c) din Directiva 96/71 nu se opune integrării în salariul minim a unor elemente de remuneraţie care nu modifică raportul dintre prestaţia lucrătorului, pe de o parte, şi contraprestaţia pe care acesta o primeşte cu titlu de remuneraţie pentru prestaţia respectivă, pe de altă parte. În acelaşi sens menţionează Decizia din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Casaţie din Franţa, pronunţată în cauzele 13-19.095, 13-19.096, 13-19.097, 13-19.098, 13-19.099, care vine să confirme că, în aprecierea atingerii cuantumului salariului minim din statul de detaşare, alocaţiile specifice detaşării sunt considerate parte a salariului minim, în măsura în care nu sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detaşare.