Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 35

25. Cu privire la această critică, Curtea reţine că prin Legea nr. 40/2011 (în urma căreia Codul muncii a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011) au fost transpuse prevederile art. 3, 4 şi 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008. Art. I pct. 3 din legea criticată pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate, care instituie - referitor la salarizare - principiul egalităţii de tratament între salariaţii temporari şi salariaţii utilizatorului, preia în mod similar dispoziţiile art. 5 alin. (1) din directivă, potrivit cărora condiţiile de bază de angajare şi de muncă aplicabile lucrătorilor temporari sunt cel puţin acelea care s-ar aplica lucrătorilor în cazul în care aceştia ar fi fost recrutaţi direct de întreprinderea utilizatoare respectivă pentru a ocupa acelaşi loc de muncă. Printre aceste condiţii se află, potrivit definiţiei de la art. 3 alin. (1) lit. f) pct. (ii) din Directivă, şi remuneraţia.