Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 15

13. Prevederile art. 145 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 în forma modificată prin dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece, în perioada de incapacitate temporară sau de concediu de maternitate, angajatul nu prestează activitate productivă şi, ca atare, nu poate beneficia de drepturi salariale rezultate direct din această perioadă. În această situaţie, angajatorul suferă o pierdere patrimonială, întrucât continuă să plătească drepturi salariale chiar dacă angajatul său nu prestează efectiv munca la care s-a angajat prin semnarea contractului individual de muncă. Astfel, în situaţia de faţă, cauza contraprestaţiei din partea angajatorului lipseşte, acesta suferind practic o diminuare a activului său patrimonial. În plus, angajatul, pe perioada incapacităţii temporare de muncă, deja a fost remunerat pentru primele 5 zile de către angajator direct, iar pentru următoarele zile, indirect, prin contribuţia de 0,8% din fondul de salarii, care are destinaţia concedii medicale. Totodată, se creează o situaţie discriminatorie între angajaţi din punctul de vedere al dreptului la concediu de odihnă, în sensul că angajaţii care s-au aflat în incapacitate temporară de muncă, şi deci nu au prestat munca în perioada respectivă, vor beneficia de acelaşi număr de zile de concediu de odihnă ca şi angajaţii care au muncit întreaga perioadă a anului calendaristic.