Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 43

33. Modificarea legislativă criticată ţine cont de prevederile art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, potrivit cărora "Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de un concediu anual plătit de cel puţin patru săptămâni în conformitate cu condiţiile de obţinere şi de acordare a concediilor prevăzute de legislaţiile şi practicile naţionale." Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene referitoare la interpretarea art. 7 din această directivă, statelor membre le este permis să prevadă că dreptul la concediul anual plătit acordat de dreptul naţional variază în funcţie de cauza absenţei lucrătorului din motive de sănătate, cu condiţia să fie întotdeauna mai mare sau egal cu perioada minimă de 4 săptămâni prevăzută la art. 7 din directivă. Acest articol trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziţii naţionale care prevede, în funcţie de cauza absenţei lucrătorului aflat în concediu medical, o perioadă de concediu anual plătit mai mare sau egală cu perioada minimă de 4 săptămâni garantată de această directivă (Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza C-282/10, Maribel Dominguez împotriva Centre informatique du Centre Ouest Atlantique şi Prefet de la region Centre, paragrafele 49 şi 50). Totodată, prin Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în cauzele conexate C-350/06 şi C-520/06, Gerhard Schultz-Hoff împotriva Deutsche Rentenversicherung Bund şi Stringer şi alţii împotriva Her Majesty's Revenue and Customs, s-a reţinut că finalitatea dreptului la concediul anual plătit este aceea de a-i permite lucrătorului să se odihnească şi să dispună de o perioadă de destindere şi de recreere. Astfel, această finalitate diferă de cea a dreptului la concediul medical, care se acordă lucrătorului pentru ca acesta să poată să se refacă după o boală (paragraful 25).