Decizia CCR nr. 735/2014Paragraful 24

20. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, autorul excepţiei Cătălin Iosef susţine că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi prevederile art. 7 referitor la egalitatea în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În acest sens, arată că, în cazul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 6 alin. (1) din Codul penal, sancţiunea aplicată se reduce la maximul special prevăzut de legea nouă, în timp ce, potrivit art. 5 din Codul penal, pedeapsa stabilită în cazul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se situează, de principiu, sub maximul prevăzut de această lege. Aşadar, în condiţii identice sub aspectul vinovăţiei penale, pedepsele aplicate în raport cu legea penală mai favorabilă vor fi diferite, respectiv la nivelul maximului prevăzut de legea mai favorabilă - în cazul art. 6 din Codul penal, şi sub acest maxim - în cazul art. 5 din acelaşi cod. De asemenea, arată că, în cazul pedepsei amenzii, persoana condamnată definitiv beneficiază, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, potrivit art. 13 din Legea nr. 187/2012, de un tratament juridic mai avantajos decât în cazul pedepsei închisorii, deşi diferenţa dintre cele două categorii de pedepse principale nu este una de substanţă, acestea având aceleaşi trăsături esenţiale şi acelaşi scop şi îndeplinind aceleaşi funcţii.