Decizia CCR nr. 735/2014Paragraful 27

23. Tribunalul Ilfov - Secţia penală, în complet diferit, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Marius Locic şi Sorin Antohi în dosarele nr. 994/93/2014 şi nr. 489/93/2014*, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 este întemeiată. În acest sens, arată că legea penală mai favorabilă ar trebui să se aplice şi faptelor definitiv judecate, întrucât, până la epuizarea executării pedepsei, raportul de drept penal persistă sub forma unui raport juridic de tip execuţional penal. Restrângerea retroactivă, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor art. 15 din Codul penal din 1969 afectează principiul previzibilităţii şi dreptul la un proces echitabil, anulează procesul de individualizare a pedepsei definitive, încălcând, astfel, chiar autoritatea de lucru judecat, şi creează discriminare între persoane care au săvârşit acelaşi tip de infracţiune, dar cărora li s-a aplicat un tratament diferenţiat - întemeiat pe criterii privind comportamentul procesual, persoana inculpatului, recuperarea prejudiciului, existenţa unei cauze de diminuare a limitelor de pedeapsă etc. - în condiţiile în care tratamentul sancţionator va fi stabilit în mod diferit, respectiv, pentru unii ca efect al individualizării, iar pentru alţii ca efect obligatoriu al legii penale mai favorabile. Astfel, beneficiază de aplicarea legii penale mai favorabile tocmai persoanele care au avut o atitudine greşită faţă de lege, iar persoanele care au avut o atitudine în consonanţă cu scopul procesului penal vor fi sancţionate în mod egal cu celelalte.