Decizia CCR nr. 735/2014Paragraful 23

19. De asemenea, autorul excepţiei Marius Locic consideră că restrângerea retroactivă a dispoziţiilor art. 15 din Codul penal din 1969 afectează principiul previzibilităţii şi conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, anulează un întreg proces de individualizare şi creează discriminare între persoanele cărora pentru săvârşirea de fapte identice li s-a aplicat un tratament diferenţiat - întemeiat pe criterii care ţin de comportamentul procesual, persoana infractorului, recuperarea prejudiciului şi cauze de diminuare a limitelor de pedeapsă -, deoarece tratamentul sancţionator se stabileşte, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în mod diferit, respectiv pentru unii condamnaţi ca efect al individualizării, iar pentru alţii ca efect al aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile. Devine, astfel, posibil ca, în condiţii de individualizare diferită, să se ajungă la un tratament sancţionator identic, ceea ce înseamnă că beneficiază de aplicarea legii penale mai favorabile tocmai persoanele care au avut o atitudine greşită faţă de lege, iar persoanele care au avut o atitudine în consonanţă cu scopul procesului penal vor fi sancţionate în mod egal cu celelalte. Autorul excepţiei afirmă că art. 4 din Legea nr. 187/2012 încalcă, astfel, chiar autoritatea de lucru judecat, întrucât această instituţie nu trebuie înţeleasă în mod abstract, doar sub aspectul fizic al hotărârii definitive de condamnare, ci trebuie privită ca un tot unitar care înglobează toate elementele care au condus la pronunţarea acelei hotărâri, respectiv săvârşirea faptei, analiza probelor, individualizarea pedepsei etc.