Decizia CCR nr. 715/2014Paragraful 13

9. Totodată, se arată că este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului folosirea legislaţiei cu efect retroactiv, deoarece poate influenţa soluţionarea unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când scopul noului act normativ este de a transforma litigiul într-unul imposibil de câştigat. Legile retroactive ameninţă preeminenţa dreptului şi dreptul la un proces echitabil, iar intervenţia inopinată a legiuitorului acolo unde statul este parte în proces afectează principiul egalităţi armelor şi creează un obstacol împotriva exercitării efective a dreptului de acces la instanţă, ce poate duce la însăşi afectarea substanţei dreptului enunţat. Aplicarea imediată a noii legi reprezintă, în lumina jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, şi o încălcare a principiului securităţii juridice, consacrat de normele Tratatelor Uniunii Europene, întrucât nu este vorba numai de o simplă interpretare a unei prevederi legale într-un mod legal, ci este vorba şi de un impediment procedural care împiedică examinarea pe fond a unei cereri, conducând astfel la încălcarea dreptului de acces la instanţă (de exemplu, Hotărârea din 20 februarie 2003 pronunţată în Cauza Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 martie 2003 pronunţată în Cauza Satka şi alţii împotriva Greciei, Hotărârea din 27 mai 2003 pronunţată în Cauza Crişan împotriva României). Totodată, aceeaşi instanţă europeană a statuat, prin Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza Kastelic împotriva Croaţiei, că suspendarea prelungită a proceselor de un anumit tip printr-o lege până la adoptarea unei noi legi care să reglementeze materia respectivă ridică o problemă de acces la justiţie.