Decizia CCR nr. 248/2015Paragraful 27

22. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea a observat că "aplicarea imediată a legii procesual civile noi, în privinţa unor efecte juridice consumate, poate da naştere unei încălcări a dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii legii" (paragraful 39) şi că, "dacă reglementarea în discuţie se referă la o situaţie juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivităţii" (paragraful 40). Curtea a analizat, cu acel prilej, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 din perspectiva posibilităţii invocării excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, constatând că aplicarea unui nou termen de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, nu face decât să stabilească o nouă condiţie de exercitare a accesului la justiţie, ce nu exista la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, şi că astfel nu se recunosc efectele consumate ale raporturilor juridice născute în temeiul Legii nr. 10/2001, în privinţa condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune, statuând, în esenţă, că prin efectul retroactiv al acestor norme procedurale se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie. Or, în prezenta cauză, nu se poate vorbi nici de efecte juridice consumate asupra cărora să fi intervenit dispoziţiile legale criticate, şi nici de norme procedurale care să blocheze, prin efectul lor retroactiv, însuşi accesul liber la justiţie.